Astazi vremea minunata de afara m-a indemnat la plimbare. Nu am sa va spun exact unde, insa m-am dus catre un parc mare. Pana la parc trotuarele erau frumos curatate de zapada, deci ma intampinau fie siroind de apa, fie pe alocuri chiar uscate (pe acolo pe unde bateau in armonie si soarele si vantul). Auzisem zilele trecute ca toti proprietarii de imobile risca amenzi semnificative daca nu dau zapada in dreptul proprietatilor lor. Nu stiu daca riscul amenzilor si-a spus cuvantul sau minunea se datoreaza faptului ca anul acesta iarna a tinut cam zece zile, deci entuziasmul oamenilor nu a apucat sa dispara... cert este insa ca se vede ca mai toata lumea si-a facut treaba gospodareste.
Apropiindu-ma de parc, incepusem sa imi fac un plan de bataie cat sa merg pe langa parc, pe unde sa intru, pe unde sa ies, astfel incat sa ma bucur de soare cat mai mult pe traseu. Insa ... surpriza! partea cu mersul pe langa parc s-a dovedit a nu fi o optiune, pentru simplul motiv ca zapada nu era data de pe trotuarul respectiv. Mi s-a parut putin ciudat si am inceput sa ma intreb daca administratia parcului este plecata in vacanta prin tari mai calde. Uimirea de moment s-a transformat insa aproape instantaneu in stupefactie de-a dreptul, cand am realizat ca nu era nici vorba de asa ceva, ci pur si simplu tot zelul lor s-a indreptat catre interiorul parcului. Toate aleile frumos pavate erau curatate din bordura in bordura, fara exceptie si cu o delimitare perfecta la hotarul parcului - parca taiase cineva cu lama pana unde trebuie sa dea zapada, iar trotuarul nu a facut obiectul muncii lor. Banuiesc ca nu era prevazut in contractul de deszapezire, deci prin urmare nu a fost abordat. Familiile cu carucioare si copii se pot aventura foarte bine prin zapada ca sa intre in sau sa iasa din parc.
Probabil ca amenzile cu privire la curatarea trotuarelor nu se aplica la fel de strict chiar tuturor proprietarilor...
De ce am simtit nevoia sa va povestesc asta? Pentru ca mi se pare un exemplu clasic de treaba facuta pe jumatate. Nu stiu daca deszapezirea in parc s-a facut cu o armata de muncitori cu lopeti sau cu un mini-vehicol asa cum vezi pe strazile capitalelor europene. Cert este ca, indiferent de metoda, puteau sa mai dea o roata si imprejurul parcului, ca sa faca o treaba ca lumea. Contra cost, bineinteles, insa mi se pare un aspect de bun simt.
Ca multe altele in societatea in care traim. Asa cum am avut parte de privatizarea Arpechim fara Oltchim, de constructia de autostrazi fara conexiunea cu principalele orase, de eficientizarea societatilor de cale ferata fara investitii in caile ferate, si de ... promovarea Romaniei fara romani. Recent am auzit o teorie la un pahar de vorba, cum ca celor care ne conduc le pica bine faptul ca din ce in ce mai mult ponderea covarsitoare a celor care pleaca din tara o reprezinta absolventii de facultati, varfuri de promotie si leaderii domeniilor in care opereaza. Asta pentru ca acestia sunt mai greu de manipulat si apoi ... Doamne fereste sa le faca si concurenta!...
Insa daca intr-adevar asa gandesc, le-as atrage atentia asupra capcanei 'jumatatii romanesti'. In sensul ca macar in ceasul al doisprezecelea ar trebui sa se uite putin mai departe de marginea parcului. Ne pleaca omenii din acele domenii de activitate care ne dor cel mai tare - medici, cercetatori, informaticieni, economisti. Nu cred ca exista domeniu in Europa care sa nu beneficieze de inteligenta celor din Est (ca nu numai romanii se duc...). Migreaza creiere si o data cu ele migreaza speranta de dezvoltare a sectoarelor cu valoare adaugata mare din tarile respective. Pana si potentialul de furt si de trai-neneaca pentru cei care ne conduc se erodeaza tot pe zi ce trece, cu fiecare om de exceptie care mai pleaca. Libera circulatie la nivel european si oportunitatile de angajare la nivel mondial ii mana catre acele societati care ofera pachetele cele mai avantajoase din punct de vedere concurential (salariu, asigurari sociale, servicii etc). Daca la asta adaugam si faptul ca 'dincolo' se bucura de respect si recunoastere profesionala, efectul cumulat atenueaza aspectele negative de natura dorului de casa, prietenilor si familiei, dificultatilor de ajustare culturala sau acceptare sociala.
Cu parcul pana la urma se va rezolva, ca o sa se ocupe soarele de asta. Insa cu restul nu stiu zau ce sa mai zic ... Oare este chiar atat de greu ca ceea ce faci in curtea si in casa ta sa integrezi in peisajul inconjurator? Oare suntem condamnati sa traim o eterna 'poveste Gigel', cu unul care sapa santul si altul care il astupa, numai pentru ca cel care pune cablul are o zi de concediu?...
Pana astazi nu am gasit un raspuns, insa va promit ca ma mai gandesc...
O duminica minunata!
Georgina Popescu
