Motto: O trista greseala pe care o facem cu totii este sa gandim ca ceva poate dura mai mult daca nu ii permitem sa inceapa niciodata - Robert Brault
Am realizat recent ca obisnuiesc sa ma trezesc dimineata zambind.
De fapt nu as putea spune nici macar ca e un obicei, ci mai curand un reflex. Asa cum ma trezesc ca respir, (intre)deschid ochii gradual, imi intind rand pe rand madularele si (cum zicea tata) pielea de magar, tot asa ma trezesc si ca... zambesc.
In tinerete, intre mine si mama exista o conventie: eu o pupam de 'noapte buna', ea ma pupa de 'buna dimineata'. Nu stiu daca zambetul de dimineata a devenit reflex in urma acestei conventii sau daca era deja acolo dinainte, insa imi amintesc (cu un zambet!) ca nu deschideam ochii pana nu venea sa 'ma trezeasca'.
Zambetele mele matinale din ziua de astazi difera bineinteles, in functie de ce banuiesc ca ma asteapta in ziua care tocmai incepe. De la zambet lenes pana la zambet energizant, cam toata gama se regaseste, dupa caz: zambet precaut, nervos, larg, bosumflat, relaxat, complicitar, satisfacut, tamp, resemnat, ingrijorat, increzator, de luni si, in sfarsit, de duminica. Asta din urma e cel mai fain, pentru ca este urmat de o intoarcere pe partea cealalta si apoi de inca vreo doua-trei zambete de varii feluri urmate de intoarceri alternative, pana cand in sfarsit ma mobilizez sa ma ridic din pat. In fine, s-ar mai putea distinge intre zambet mai gri sau mai albastru, pentru ca traditional culoarea ochilor doamnelor din familia mea variaza - in principal in functie de vremea de afara. Cu exceptia unei verisoare, la care variatia este verde-albastru.
S-ar putea sa va intrebati daca zambetul de dimineata difera si in functie de ce s-a intamplat in ziua precedenta. As putea raspunde si da si nu. "Da' numai indirect, prin faptul ca ziua dinainte influenteaza dispozitia cu care ma duc la culcare si prin urmare durata si calitatea somnului. 'Nu' pentru ca zambetul de dimineata este intotdeauna adresat zilei care urmeaza. Desi ea (ziua) este cu siguranta influentata de trecut, intre ea si zambetul meu matinal exista o relationare directa si o complicitate exclusiva.
Nu as vrea sa ma intelegeti gresit. Nu am avut o viata roz, care sa garanteze ca ma trezesc fericita in fiecare dimineata. Nu pun semn de egalitate intre zambet si fericire. Nu am fost scutita de necazuri si greutati, din contra, am avut parte de cate putin din tot ceea ce Ursita scoate in cale oamenilor pe care vrea cu tot dinadinsul sa ii puna la incercare. Au fost zile, saptamani si uneori chiar luni la rand cand zambetul meu de dimineata era gri si ingrijorat.
Am invatat si ca nu e bine sa iei hotarari seara tarziu sau noaptea. Nu imi dau seama ce stiau strabunii nostri intuitiv mai bine decat noi, insa ma bucur ca ne-au lasat vorba 'noaptea e un sfetnic bun'. Pe vremea cand invatam pentru examene la facultate, obisnuiam sa imi planific programul de studiu de asa natura inca sa las dupa-amiaza dinainte de examen libera. Ma culcam cat mai devreme si relaxata si astfel obisnuiam sa 'fixez' materia. Nu m-am intrebat niciodata cum functioneaza chestia asta, insa eram un copil ascultator si asa ma sfatuise mama. Imi amintesc ca la primul examen era atat de stresata ca n-am sa dorm, incat mi-a dat un extraveral la culcare si ... n-am dormit toata noaptea. La urmatorul am mers pe principiul 100% natural, adica am pus capul pe perna si am adormit bustean, toata lumea s-a linistit si am lasat noptile sa isi exercite magia.
Douazeci de ani mai tarziu, sunt inca fascinata de efectul extraordinar al noptii asupra fizicului si psihicului uman. Am constatat ca panica si gandurile negre isi fac aparitia preponderent in intuneric. Lumina zilei declanseaza doua efecte magice: primul este ca pisica nu mai pare atat de neagra, al doilea este ca oricat ar fi de neagra pisica, fie gasesti o solutie sa o albesti, fie o convingi sa treaca strada de o maniera diferita astfel incat sa nu-ti mai taie calea... atata timp cat te trezesti sanatos si apt de zambetul de dimineata.
Cat despre faimoasele 'nopti albe', probabil ca au si ele rolul lor, insa eu nu l-am dibuit inca. Ma multumesc cu constatarea ca atunci cand ma paste una, am invatat sa o recunosc destul de repede si nu ma mai stresez 'incercand sa adorm'. Ca stiu ca oricum nu o sa imi iasa. Ma apuc sa fac ceva pana cand ma loveste de tot oboseala, apoi ma simt bine chiar si doar stand cuminte cu ochii in tavan pana suna ceasul. De obicei la momentul ala vine si somnul, asa ca ma trezesc cu un zambet morocanos si cu gandul de a da telefon la serviciu sa le spun ca mi-am luat pat de apa si mi-am bagat unghia in el...
Revenind insa la zambetul cel de fiecare dimineata. Sa nu credeti ca zambesc doar dimineata... Departe de mine asa o exclusivitate. Zambesc ori de cate ori intalnesc pe cineva pentru prima data sau revad pe cineva drag, de cate ori ma duc intr-un loc nou sau revin intr-un loc drag, de cate ori ascult muzica sau de cate ori privesc pur si simplu catre Cer sau catre Pamant, catre locuri si lucruri care nu par sa nu aiba nici inceput si nici sfarsit... Zambesc cand aud lucruri interesante sau prostii (de ce nu? ... chiar si o prostie poate sa fie inceputul a ceva interesant...).
Punand cap la cap toate aceste ocazii in care ma surprind zambind instinctiv, am realizat ca de fapt obisnuiesc sa zambesc oricarui nou inceput. Si iata ca zambetul meu de dimineata a primit brusc o explicatie perfect rationala si imi pare deja cel mai firesc lucru cu putinta, pentru simplul motiv ca... fiecare zi chiar este un inceput. Putem conta pe faptul ca fiecare zi ne va scoate in cale ceva ce inca nu s-a intamplat, ceva ce putem schimba sau macar influenta, asa cum ne pricepem noi mai bine. Cu fiecare zi ne aducem umil contributia la viitorul ce ne va deveni curand trecut. Si prin firele sale nevazute, cu fiecare noua zi, Destinul tese Istoria noastra, a tuturor.
Va invit deci si pe voi sa intampinati fiecare nou inceput cu cate un zambet. Dimineata de maine poate sa fie un inceput la fel de bun ca oricare altul... iar motivele cu siguranta vor urma!
Georgina Popescu
