Moto:
Putini sunt cei care
vad cu ochii lor si gandesc cu propria minte.
Albert Einstein
Anul trecut am reusit sa
inving tentatia de a ma alatura tumbelor mediatice pe tema propunerii
legislative cunoscute drept ‚darea in plata’. Desi ispita a fost mare, avand in
vedere statutul de neutralitate de care ma bucur de cand nu mai lucrez pentru
nici una din bancile din sistem. Am urmarit insa cu interes opiniile si traseul
initiativei, apoi am rasuflat usurata cand am vazut ca, desi in ceasul al
doisprezecelea, ratiunea parea sa triumfe…
Din pacate zilele astea ne
intoarcem pe marginea prapastiei de unde aproape scapasem. Problema este ca
atunci cand cineva arunca un meteorit intr-un lac adanc (deci aparent
linistit), numai litera legii nu este suficienta sa bage la loc monstrul care e
pe cale sa iasa la suprafata. Asa ca urmaresc cu interes cum paznicii lacului umbla
din nou la argumentele sistemice.
Insa incepe sa ma napadeasca
un sentiment pe care il am de obicei doar in preajma alegerilor, anume ca
ratiunea nu reuseste sa isi faca loc la masa dezbaterilor. Intre cei care decid
si cei care vor suferi in urma deciziei exista nu doar una, ci foarte multe prapastii.
Incepand cu cea de exprimare, trecand prin intelegerea limitata a parghiilor
economice, amplificata de un populism prost inteles si culminand cu suspiciunea
conflictului de interese. Si pentru ca totul sa fie si mai complicat, potentialul
pod peste aceste prapastii este deja electrificat - de orgoliu.
Limbajul folosit de o parte
a prapastiei este codificat stiintific, iar de cealalta parte
socio-manipulativ. Iata si un exemplu de dialog similar:
- Vai, tu!... ce cald e afara!… sigur n-ai uitat umbrela?
- N-am nevoie
draga!... nu vezi ca am curea maro?...
Asa ca, de ciuda, m-am
hotarat astazi sa bag si eu polonicul in lacul cu meteorit…
Deci… despre ce vorbim?... despre
legiferarea dreptului unor imprumutati de a obliga bancile finantatoare sa
preia in proprietate bunurile pe care le luasera de fapt in garantie, pentru acordarea
unor imprumuturi bancare. Adica in loc de bani.
Hai ca e simplu – e ca si
cum ii imprumuti vecinei niste zahar si ea iti aduce inapoi penicilina. Si tu
esti alergica la penicilina.
Lasand gluma la o parte, initiativa
incalca grav o multime de principii – atat de drept, cat si de bun simt. Asupra
celor de drept nu am sa insist, pentru ca sunt explorate suficient de armatele
de consilieri de pe statele de plata ale celor direct implicati. Asa ca am sa
vorbesc numai de regulile de bun simt. Si am sa incep cu enumerarea minciunilor
pe care le-am identificat in dezbatere.
Primul lucru inselator pleaca
din titlu, mai exact ideea propagata cu insistenta ca ne-ar lipsi o
reglementare moderna pentru darea in plata (‚datio in solutium’), ceea ce ne-ar
scoate putin in afara normelor europene. Nimic mai fals! Procedura juridica de
stingere a unei obligatii in acest mod este temeinic reglementata in Romania si
a fost aplicata de banci in ultimii sapte ani, situatie bine cunoscuta tuturor
jucatorilor din piata. Diferenta intre reglementarile existente si ceea ce se
propune in prezent este faptul ca la ora actuala sunt respectate principii
juridice fundamentale, cum sunt echivalenta prestatiei si vointa bilaterala a
partilor dintr-un contract comercial. Propunerea legislativa le incalca.
O alta minciuna pe care am
auzit-o pe la televizor este ca ‚Imprumutatul da casa INAPOI Bancii’ (!!!). Un
moderator a afirmat chiar in direct ca oricum banca este deja proprietar!
Eronat si periculos de manipulator, o astfel de afirmatie nu poate fi
considerata ‚greseala de exprimare’... culmea e ca n-a sarit nimeni sa il
corecteze.
Mare gogorita este si ‚alinierea’
legislativa cu unele tari occidentale, Spania si SUA. Pe langa faptul ca este
ca si cum ai spune ca Hillary seamana la fix cu Obama, eu ma intreb de ce nu ne
comparam si cu alte legislatii, mai putin admirate in spatiul mioritic, cum ar
fi cele din tarile ex-sovietice sau din Ungaria. Pentru ca prin componenta de
‚protectie sociala’ teama mi-e ca ne avantam pe calea deschisa de ele in
reglementare.
S-a facut apoi mare valva cu
privire la impactul social al acestei legi. Chiar crede cineva ca va urma un
val nestavilit de astfel de tranzactii? Oamenii amarati care locuiesc in casele
ipotecate nu au prea multe alternative locative. Ca daca aveau, pana acum
gaseau o solutie. Valorile creditelor cu impact social sunt mici, solutiile
amiabile inca posibile. Cine va alege sa predea proprietatea bancilor trebuie
sa stie ca nu va primi nici locuinta sociala la schimb, nici contract de
inchiriere pe viata. Prioritatea absoluta a bancilor va fi sa evacueze si sa re-vanda
proprietatea, ca sa isi reduca pierderea cat mai mult si mai repede. Pe termen
lung parerea mea e ca impactul social va fi chiar negativ, in sensul ca
achizitia de spatiu locativ in zonele defavorizate va deveni imposibila, atata
timp cat bancile vor face o incadrare de risc strict din punct de vedere al
activului - nevandabil, adica nefinantabil!
Apropos de impact... isi mai
aduce aminte cineva de demersul legislativ intitulat ‚electo-rata’?... Si
atunci bancile s-au temut de efecte si s-au opus unei initiative legislative
elaborate pe genunchi si promovate in regim de urgenta, insa au pierdut lupta;
dupa care… fasss!... Aproape nimeni nu a fost interesat sa aplice ceva care nu
folosea nimanui…
La fel de repejor s-a
elaborat si la fel de agresiv s-a promovat si legea insolventei persoanelor
fizice. Care la ceasul adevarului a esuat lamentabil, iar acum toata lumea
asteapta cu interes sa vada cand si cum mai exact va fi lansata la apa. Mie inca
imi vine sa zic… DACA!... Mai grav este ca o astfel de reglementare chiar e
necesara si se pierd ani pretiosi cu variante imposibil de implementat.
Revenind la demersul de
fata, ma intreb care o sa fie oare impactul SOCIAL real? Nu de alta, dar de altfel
de efecte e clar ca nu vom duce lipsa.
In primul rand ne facem (iarasi!)
de ras in lume - in general pentru instabilitate si impredictibilitate (sic!) legislativa,
in particular pentru incalcarea unor principii fundamentale, juridice si
economice. Celor de la UE le-a luat ceva timp pana sa se dumireasca ce avem de
gand, dar cand si-au dat seama ne-au scris destul de clar sa avem grija sa nu dam
cu capul in zid… si inca pe mai multe voci! Bancile straine prezente in Romania
au lansat in cor avertismente pe care unii le-au numit santaj, insa mie imi
este teama sa nu fie… exit interview… Ar putea sa fie si asta un efect al
legii, pentru cine are bani si interes sa cumpere.
In al doilea rand se
deschide Cutia Pandorei pentru acele dezechilibre sistemice pe care le-a tot
invocat Banca Nationala a Romaniei. Este ce-i drept destul de dificil sa punem punctul
pe un singur i, pentru simplul motiv ca sunt multe i-uri si deja e nevoie de vreo
10.000 de specialisti sa scoata meteoritul din lac… despre cel mai vizibil si imediat efect, inasprirea semnificativa a accesului la credite, se vorbeste deja extensiv, cu argumente temeinice, deci nu voi insista suplimentar.
Un alt efect important mai putin adresat e distorsionarea rolurilor actorilor din economie. Doctorii sunt doctori, avocatii sunt avocati, inginerii sunt ingineri si asa mai departe. Intr-o economie de piata bancile
nu sunt nici ICRAL, nici AVAB, si nici RAPPS! Si nu trebuie sa se transforme in
asa ceva! O evolutie in directia promovata de initiatorii legii ar crea niste
mutanti imposibil de supravegheat, cu indicatori financiari distorsionati, resurse
de personal ineficient alocate, model de afaceri sub semnul intrebarii. Bancile
ar intra in concurenta si conflict de interese cu proprii clienti si ar aparea
multiple reactii in lant care frizeaza ridicolul.
In ceasul al treisprezecelea
se ridica voci si din alte sectoare ale economiei, pe masura ce incep sa isi
dea seama ce inseamna ‚sistemic’. Tavalugul asta e capabil sa loveasca aproape totul
in cale - de la constructori si dezvoltatori imobiliari (in prima linie) pana
la listele de cumparaturi din hypermarket si planurile de vacanta ale romanului.
Pe principiul bombei de cauciuc (stiti, nu?... si acum mai sare…). Si asta pentru
ca discutam de maniera ‚nu ne trebuie banci’, haideti sa vedem care moare
primul etc.
Si asa am ajuns si la cel
de-al treilea efect: se alimenteaza in continuare in mod periculos isteria unui
razboi inutil cu bancile. Care sunt privite ca niste vampiri insetati de
sangele romanilor, acesti tineri inocenti fara educatie financiara. Haideti sa
luam un tarus mare de lemn sa-l infigem adanc in inima dusmanului de clasa, ca
sa scapam de el pentru totdeauna! Ce strategie fundamental gresita! Fara banci
nimic nu functioneaza in economie, nimic nu se construieste, nimeni nu mai
viseaza… decat poate de la un salariu la altul, atunci cand il mai are si pe
ala… Da, poate ca avem nevoie de un altfel de banci, mai sfatoase, mai
responsabile, mai transparente. Dar acelasi lucru e valabil in egala masura si
pentru clientii lor. Daca nu invata mai repede sa se asculte reciproc e posibil
sa moara impreuna in curand, fiecare cu coltii adanc infipti in jugulara celuilalt,
dar cu satisfactia ca ‚s-a facut dreptate’… Un razboi trist, cu invingatori din
categoria ‚3 muscaturi sunt mortale, restul se vindeca repede’.
Si atunci?... la ce sa ma mai
astept?
Un scenariu idealist ar fi sa
se retraga initiativa sau sa fie declarata neconstitutionala si sa incheiem
povestea, care si asa a facut destul rau.
La categoria ‚raul cel mai
mic’, ar urma sa se includa componenta sociala in clar cu estimare de impact, sa
se renunte la generalizare, sa nu se aplice retroactiv si… sa asteptam cuminti
sa ne dea peste degete U.E. Iar mai apoi sa vedem daca ramanem cu un mare fas,
la fel ca dupa electorata. Si cu un gust amar. Pentru ca 'impactul' oricum nu poate fi cuantificat. O astfel de lege echivaleaza cu dinamitarea unui munte ca sa elimini trei harciogi... harciogii poti sa ii cantaresti inainte, insa muntele nu.
La categoria ‚se poate si
mai rau’ ma gandesc ca daca trece in forma in care e acum, politicienii ar
putea sa bata fierul cat e cald si, pe un principiu asemanator, sa mai
promoveze repejor cateva initiative similare in an electoral, ca de exemplu:
- Bancile
sa primeasca dreptul de a organiza tombole zilnice, la care sa participe
deponentii care notifica intentia de a retrage sume in numerar de la ghiseu, in
urma carora sa se stabileasca prin tragere la sorti cine primeste bani si cine
primeste imobile din patrimoniul bancii; pe transe valorice - adica amaratii
care au de retras sume mici sa se considere norocosi daca o sa primeasca niste
garsoniere confort III printr-un sat uitat de lume…
- Evazionistii
sa primeasca dreptul de a preda organului fiscal marfa nevandabila pe care o au
pe stoc, indiferent de valoare, si sa fie iertati de restul datoriei; Statul sa
aiba obligatia sa accepte…
- Restantierii
la intretinere sa primeasca dreptul de a lasa la usa Asociatiilor de
Proprietari bunurile de folosinta indelungata de care dispun, indiferent de
starea de degradare in care se afla acestea, in contul datoriei restante; si
bineinteles sa fie iertati pentru diferenta...
- Companiile
aeriene care opereaza pe teritoriul Romaniei sa primeasca dreptul de a decide
si notifica in consecinta unilateral clientii, atunci cand nu au avioane
disponibile, ca urmeaza sa efectueze transportul la destinatie cu autobuzele
din dotare, fara ramburs pentru diferenta de pret si fara daune de intarziere…
- Casele
de amanet sa primeasca dreptul de a refuza unilateral sa returneze clientilor
acele bunuri care prezinta o valoare semnificativ mai mare decat sumele
imprumutate; fara discutii!...
- Betivii
de la crasmele din sat si/sau cartier sa primeasca dreptul de a inchide
datoriile din caietel aducand la bodega un numar de litri de tuica, fiecare
dupa posibilitati - atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ, la o
data aleatoriu aleasa de ei (cam pe cand iese productia sezoniera de la
tata-socru… de la tara)… Daca nu ajunge, restul bineinteles sa se stearga si…
sa fie primit!...
- Si
asa mai departe… cred ca ati prins ideea.
Nota: ultima categorie
luati-o totusi ca pe un pamflet. Sper sa ramana asa…
In loc de incheiere, astazi va mai rog doar un lucru: inainte sa apasati cu toata greutatea propriului corp pe tarusul pe care va ganditi sa il infigeti in inima vampirului de serviciu, mai uitati-va o data la lemnul pe care il tineti in mana: oare la ce capat se afla teapa?...
