Îl vezi gonind pe stradă, grăbit și încruntat,
Într-un bolid pe care de-abia l-a cumpărat
Pare că are astăzi cam tot ce și-a dorit -
Putere, bani, renume... totul s-a împlinit!
Femeile... le cheamă oricând vrea pe ponton
Ele vin zâmbitoare, mișcând din silicon,
Tariful nu contează cât timp e garantat
Că tot ce le comandă la timp îi e livrat!
A fost și el pe vremuri elev la un liceu
Ieșea seara cu bicla în blugi și în maieu
Se străduia să cucerească domnișoare
Cu zâmbet, vers, un mărțișor și'o floare!
Și azi își aminteste emoția ce-apare
Când domnița visată îi cade la picioare...
Farmecul vânătorii când nu știe 'nainte
De se finalizează și... de îl vrea sau minte!
Speranță, agonie - sus cerul, jos pământul...
La următoarea rundă mai șlefuia cuvântul,
Ajusta arsenalul, devenea mai duios
Până'i pica în brațe și se iubeau frumos!
Ce amintiri ciudate... trăia atunci altfel
Parcă era un altul, nu seamănă cu el...
În lumea lui de astăzi timpul s-a îngustat
Și vrea să aibă totul - sigur și imediat!
Ce să se mai întrebe dacă îi e pe plac
Când poate să pluseze ușor și fără trac
Cu arsenalul care la doamnele de'un fel
Nu dă greș niciodată, oricine ar fi 'el'!
Și totuși... când rămâne singur cu gândul lui
Admite că există una cum alta nu-i...
Pe care nu prea știe cum să o abordeze
Dar dacă o câștigă... sigur o să dureze!
Încă îi este teamă... dar dacă'i hărăzită
O să găsească el momeala potrivită
Să o învăluiască, profund și răbdător,
Apoi să o iubească... cel puțin până mor!
Mă plimb prin a noastră urbe
Tacticos, ușor la curbe,
Așa cum îmi place mie -
La picior, idei să-mi vie...
Când deodată mă gândesc
Ce-ar fi să vă povestesc
Din ce-am văzut peste zi
Într-o doară, printre vii...
Iată... o pisică ’n lesă!
Când o văd, să cad în freză…
Stăpâna se chinuia
S-o descurce de ‘undeva...
Apoi un șir generos
De iubitori de frumos
Oameni educați, gentili,
O plăcere să-i respiri…
La plimbare de mânuță
Sau cu bicla pe străduță
Însoțiți de câini spre casă
Sau de-amici la o terasă.
Vă declar că m-a 'ncântat
Mulțimea de pe 'nserat
Insuflând normalitate
Zâmbet și prosperitate.
Și cum cugetam frumos
Pe trotuar periculos
Trece ’un biciclist pervers,
Pufăind iarbă... din mers!
După colț un alt miros
Greu de spus de unde-i scos…
Vreun reziduu de cățel
Sau ceva… mai mort ca el?!...
Mai sus doi cotoi zburliți
Se privesc descumpăniți
Să se-arunce ’n luptă oare?
E în aer… nu-i scăpare?!...
Din blocuri termopanate
Prin ferestre’nvecinate
Se-aud niște voci stridente
Talk-show-uri cam violente...
***
Mă'ntreb și eu... de ce permitem oare
Să ne învețe să trăim un oareșcare
În loc de bine și iubire de frumos
Să ne servească ură... fără de folos!
Spunem că jinduim prosperitate
Însă îl denigrăm, aiurea poate,
Pe cel care câștigă bine 'n țară
Și-i zicem 'haide, cară-te afară!'
'De vrei să stai acilea, printre noi,
Înhamă-te la car, cu niște boi,
Nu ridica privirea din pământ,
Trage la jug, nu scoate un cuvânt!'
Simțim o bucurie cam bolnăvicioasă
De câte ori ne pleacă iar de 'acasă
O rudă, un prieten sau vecin
De parcă pe la noi e doar pelin!
Hai să deschidem ochii către mâine
Visând ceva mai mult de sare, pâine!
Să nu mai fim așa de moraliști cu alții
În timp ce ne lăsăm în urmă frații!
Oameni, cotoi sau câini… haide să rupem lesa
Cu care parcă ne conduce astăzi presa
Să nu ne mai hrănim doar cu dezastre
Să visăm și să devenim… visele noastre!
Că viața e doar una și nu-i deloc himeră
Poți s-o clădești cinstită, dar prosperă,
Drumul să îl alegi după cum îl dorești,
Să devii, printre lumi, TU - cel ce ești!
