Privirile s-au căutat la început flămând
Apoi timid, explorator, fugind pe rând;
Până ce cu blândețe s-au îngemănat
Și în adâncul reciproc s-au scufundat.
Din părul meu, prin care mâna-ți se juca,
Am împletit o șoaptă la urechea ta;
Iar tu ai prins-o și apoi, încetișor,
Mi-ai pus-o înapoi pe buze, zâmbitor.
Din brațele cu care ne-am înlănțuit
Un sanctuar secret în timp am făurit;
Când ne cuprindem fără teamă, iar și iar,
Primejdia ne dă târcoale în zadar.
Sufletul tău rănit pe-al meu l-a întâlnit
Și nu ne-am mutilat, doar ne-am iubit;
Îți sunt izvor de bine, de vise-mi ești covor,
Urzim azi împreună un singur viitor.
Primiți în astă noapte
Cu sufletul deschis
De dincolo de șoapte
Lumina de nestins.
Lăsați deoparte ura
Și tot ce-i nefiresc
Iubiți orice făptură
Și tot ce-i pământesc.
Fiți fericiți cu gândul
Generoși cu cei dragi
Alegeți blând cuvântul
La fel ca cei trei magi.
Fiți bun cu cel ce n-are
Dar și cu cel bogat
Că nu se știe care
Este mai cumpătat...
Nu cătați nemurirea
Că nu e pentru noi
Găsiți-vă menirea
Curajul să fiți voi!
Și orice zi ce vine
De stiți s-o prețuiți
Nimic nu vă reține
Să fiți... prea-fericiți!
De sănătate pururi
Vă fie trupul plin
S-aveți o viață lungă
Și s-o trăiți senin!
Sunt un izvor de liniște
La fel precum o miriște
Ascunsă într-un loc uitat
Lângă un râu învolburat.
Sunt un izvor de gând și stare
Culege-mă ca pe o floare
Ce 'n palma ta se va deschide
Și sufletul îți va cuprinde.
Sunt un izvor de zâmbet larg
De hohot plin și chicot drag
De amintiri ce vor urma
De gânduri bune 'n calea ta.
Sunt un izvor de pasiune
Ce nu-i umbrit de rațiune
Ba chiar când se îngemănează
Teama ușor îngenunchează.
Sunt un izvor, poți să mă bei
Atunci când nu știi ce să vrei
Sau cum să spui și ce să ceri
Ca să treci astăzi peste ieri.
Sunt un izvor, prin tine curg
Din zori și până în amurg
Iar când răsare prima stea
Mă vărs ușor sub perna ta.
Pe unde mergi, pe-acolo trec
Nu-ți fie teamă, că nu sec!
Chiar de ți-e sete ceas de ceas
Te voi hrăni, n-am să te las!
