O ploaie liniștită îmi picură senin
O nostalgie dulce ca frunza de pelin
Și-un curcubeu de vise ușor îndoliat
Se-așterne peste mâine într-un trecut uitat.
Un zâmbet cam șăgalnic îmi lăcrimează iar
Atunci când înțeleg azi tot ce nu am habar
Și inima îmi zburdă de parcă’n loc ar sta
De câte ori privirea e oarbă ca o stea.
Ți-aș spune mii de vorbe precum în filmul mut
Ți-aș aminti de-a pururi că pot chiar să te uit
Te-aș izgoni departe să nu pleci nicăieri
Ți-as făuri un mâine dacă azi n-ar fi ieri!
No comments:
Post a Comment