Spre mine, cu blândețe, privesc des în trecut.
Copil nestăvilit, adolescent pierdut,
Iubire ’n devenire, izvorând din sărut…
Și-mi pare că un înger m-a protejat tăcut!
Spre mine, cu mânie, privesc destul de rar.
Și totuși se întâmplă, atunci când n-am habar
Cum să-mi trăiesc prezentul, departe de coșmar…
Dar știu că am un înger, o inimă și-un har!
Spre mine, cu speranță, privesc în viitor.
Știu că, orice aș face, de ieri îmi va fi dor,
De azi îmi va fi frică, deci voi zâmbi spre’un nor…
Căci înger voi rămâne chiar și după ce mor!
No comments:
Post a Comment