Temperamore

În viața mea iubirea pătrunde în culori -
Ba la lumina zilei, pe-aripi de vânt, sub nori,
Ba noaptea, pe tăcute, când are'un paletar
Care se asortează cu sufletu-ți hoinar...

‎Sâmbăta e albastră, adâncă, de cristal,
‎Te 'nvăluie fluidă, ca un secret astral,
Ne poartă printre stele chiar aici, pe pământ,
‎Mă învață răbdarea, sensul fără cuvânt...

Duminica e roz, cu texturi foarte fine‎,
Ca o cămașă dragă, croită pentru tine‎,
Un borangic de simțuri ce-alunecă prin noi
Și mă îmbată dulce, ca tot ce bem în doi...

De luni și până miercuri iubirea este albă -
Imaculată, blândă, cuminte, așezată,
În așteptarea serii, când se îmbujorează,
Anticipând timidă roșeața ce urmează...

Joia devine verde și-i arde de hârjoană -
‎Ne caută flămândă, ca vrejul ce ’nconjoară
Două tulpini plăpânde, șovăind separate,
Le-aduce laolaltă și cresc neînfricate…

Iar vinerea... O, Doamne! E foc… și nu de paie!
Îmbină roșu, galben, scânteie și văpaie,
Se ’nalță din cenușă, mănâncă jar și zboară
Atingem nemurirea și-apoi… ne naștem iară!