Sunday, December 16, 2018

Bookfest 2018 - Carusel


Mulțumesc Andi Dumitrache, Vasile & Michiela Poenaru, întregii echipe Coresi Publishing House.
Sărbători Fericite!

Friday, November 30, 2018

României cent... e, n-are!

Am crescut cu "ce-ți doresc"
Am decis să mă trezesc
Cert e că sunt bun român
Nici iobag (!), dar nici stăpân...
Liber, frate! Și egal...
Poate că sună banal
Însă simplu clar nu e
Astăzi în Marea UE...
Libertatea e un lanț
Dacă nu ai nici un șfanț;
Frăția cu brânze fine
În ziua de azi se ține...
Cât despre egalitate?
Vă spun eu: e ca la carte -
Coperți noi și colorate
Restul gri, foi reciclate...

Nostalgicii sunt pe val
Au ciolan și cașcaval
Nici o masă fără pește
Iar în ei mândria crește...
Tineretul e destoinic
Slab de înger dar războinic
Copiii... cam virtuali
Restul... îngeri sau penali.
Alba-neagra știm cu toții
Orice altul e cu hoții
Ai noștri sunt ca zăpada
Hora nu e ca lambada...
Valorile Ieuropii
(Cinstea, munca, fata popii)
Sunt cam acre pentru vulpi
Părul cade des la lupi...

Am ajuns la senectute
Toți stăpânii să ne mute
După cum li se năzare...
Unde-i România Mare?!...
Păi... acolo unde-o știți

E glie lângă părinți
Ce-și crește copiii singuri
Le dă grâu, suflet și struguri
Le dă soare peste nori
Încercări la trecători
Cinism dar și veselie
Cântec, bocet, poezie...
Le dă dragoste de viață
Curaj ca să stea în față
Vise ca să construiască
Aripi să călătorească...

Lumea este azi deschisă
Țara noastră pare tristă
Că își pierde rațiunea
O dată cu națiunea.
Eu am plâns asta cândva...
Acum vă spun altceva:
Nu priviți iar înapoi
Hai să punem car la boi
Să ne tragă înainte
La pas, fără de cuvinte...
Faceți fiecare azi
Praznic centenar sub brazi
Iar de mâine puneți mâna
Anul, luna, săptămâna
Să capete sens din nou
Pentru vulpe, lup sau bou.

Fiecare să își vadă
De treabă la el în ogradă
Temeinic, fără s-aștepte
Altul să îi dea pe trepte
Lapte, miere, pită, vin
Covrig de câine blajin...
Să ne ajutăm oricând
Vin urgii peste pământ
Să cântăm cu mic cu mare
Când e țara-n sărbătoare!
Și o să vedeți cum crește
România pitorește...
Hai ca la suta de ani
Să renaștem în Balcani!

Georgina Popescu
1 Decembrie 2018

Sunday, July 8, 2018

Cântec etern

Copacii cântă-n ritmul lor
Suflete leagănă ‎ușor;
‎De ești atent la ce îți spun,
‎Stâncile te socot nebun...

Piatra privește către lemn
Precum destinul către semn;
Tot ce te-ndoaie-i trecător‎
Iar drumul drept‎ înșelător.

Norul privește peste toate‎
‎De sus, maiestuos, aparte;
În clipe viața-i se măsoară
‎Și-n picuri pe pământ coboară.

Rețele de lumini în noapte,
Tunete lungi, îndepărtate,
Miros de brad jilav în tindă
Unde visarea ta se-alintă.

Privești copacul cum se spală,
Cântă sub duș, ‎cu mare fală!
Toată suflarea îl ascultă -
Viața nu poate să stea mută.‎

Și dacă piatra nu pricepe‎
Căci doar tăcerea o percepe
Drept semn de-adâncă-nțelepciune
‎Ce știe ea?... va fi tăciune!

Stâncile te socot nebun
‎De ești atent la ce îți spun;
‎Suflete leagănă ‎ușor‎
Copacii cântă-n ritmul lor!‎

Thursday, June 7, 2018

Zbor deasupra unui cuib de coach



Despre căile întortocheate ale unui bancher de criză către proză, vers și training, în 30 de minute la Radio France International, alături de Monica Grigoriu și Mirel Bran - "Zbor deasupra unui cuib de coachi".

Friday, May 25, 2018

CARUSEL - versuri, stare și culoare


Miercuri 30 mai, în prima zi de Bookfest de la ora 18:00, la Standul F11 - ePublishers, am lansat un nou volum de poezie - CARUSEL.

Mulțumesc familiei și prietenilor care au fost alături de mine!


https://youtu.be/3hRQgXxp6S8

Ce aș putea oare să vă spun despre jocul dintre coperțile verzi?

Este o celebrare a vieții, la 30 de ani de la trecerea tatei în altfel-de-ființă. Este modalitatea prin care revine astăzi printre noi, scuturat de praful de pe caietele și ciornele de poezii, prin bunăvoința Editurii Coresi.

Și... este condimentat cu gândurile mele, așa cum s-au născut la distanță de mai bine de jumătate de secol de ale lui.

Ce ne unește în vers?
Puțină (auto)ironie, alternanța de optimism-pesimist, gluma și filozofia rimată.

Dar gata! Nu mai povestesc acum, pentru că îmi doresc să vedeți singuri ce vă place, odată intrați în lumea călușeilor în lanțuri...

Ca să vă provoc totuși imaginația, deschid discret cartea și redau câteva rânduri din paginile secțiunii "Carusel de Sentimente":

(...)

Tu poate că privind ironic
Cu-o mină atotștiutoare
Zâmbești ușor, mefistofelic,
Gândind că toate-s trecătoare.

Așa-i, nu zic că n-ai dreptate!
Acesta-i golul adevăr.
Dar spune-mi tu, dacă se poate:
Ce nu-i în viață… trecător?

(...)

Da, ai dreptate, timpul nu o să stea!
Grăbit el se va scurge, peste noi va așterne
Linii adânci pe frunte, omăt pe tâmpla ta,
Răni dar și zâmbet dulce, din amintiri eterne!

Și-atunci când viitorul în fine va sosi
‎Să ne doboare crâncen din sferele înalte
Gândesc că poate totuși, oriunde vom mai fi,
‎Prezentul ce-a trecut le va fi învins toate…


Fragmente din “Eternitate” (Nae, 1963), respectiv “Așteptare” (Georgina, 2018)

Saturday, March 17, 2018

Nu-i ușor



E ușor, și-așa-i învățul,
A croi cu nepăsare
„Douăzeci” la fund cu bățul
Când ești puțintel „mai mare”.

E ușor s-arunci în tină
Munca altuia, băiete!
Minte-ți trebuie puțină
Mărăcine sau scaiete!

E ușor să pari deștept
Celor mici să le dai palme.
Ce semeni nu-i înțelept
Nu culegi decât sudalme.

E ușor să critici „tare”
Și să-ngroși rândul de blegi
Dar mai greu e măi „Cutare”
Ce critici să… înțelegi!

Nae Popescu, 1961

Saturday, February 17, 2018

Fabulații de Papagal



Un papagal, moțat și gureș,
Cătând destinul să-și croiască
Vorbind stereotip, în iureș
De vorbe goale, ca de iască
A fost ales de-mpărăție
Ministru în Guvern să fie.
Și cum avea așa dar mare
Știind să dea mereu din gură
A fost numit de Adunare
Să se ocupe de Cultură.

Și luându-și funcția-n primire
Moțatul se puse pe vise:
„Voi face-așa ca-ntreaga fire
Să știe că-s ministru” –zise!
Și mintea sa de pasăre măiastră
Se apucă pe loc să uneltească.

Chemă la sfat întregul neam
De păsări, iacă-așa ciopor.
Le spuse: „Dragă, mă gândeam
Că bine-ar fi să facem un mic cor!”
S-au ridicat atunci câteva glasuri
Ce-au spus că o să fie greu
Dar papagalul decretă în patru vânturi
„Se face cor! Așa vreau EU!”

Și a trasat sarcini precise
După discuții de culise
Și-a hotărât ca, temporar,
Să dirijeze… un măgar!
La fiecare sărbătoare
A pus să cânte mic și mare
Și cu măreață îngâmfare
A cârâit „Ce desfătare!”

Și papagalu-n continuare
Deunăzi făcu prinsoare
Că o să dea de-acum la curte
Spectacole cum nu sunt multe
Cu artificii și tromboane
Cu mari artiști și microfoane
Cu flori ce-or răspândi miasme
Ce să vă spun?... mai rău ca-n basme!
Ca slujitori ce să-l asculte
Își strânse-n jur pe lup și vulpe
Ca dirijor păstră în frunte
Tot pe măgar, ca să nu-l uite.

Făcu din ei un grup conducător
Să-i știe frica neamul cântător
Și-având tot sfetnici „buni” la spate
Cu grație povețe el împarte…
Dar vai! Chiar papagalul gureș și frumos,
Pronunță totul bine, doar… pe dos!


Morala:
Ca papagal, e bine să-ți dorești
Să și gândești, nu numai să vorbești!


Nae Popescu, 1963

Sunday, February 11, 2018

DE CE?...



Nu-i greu să-nșiri în trei cuvinte
Trei vorbe goale-un compliment
Pretins pornit din sentimente
Cam agitate… pe moment.

Dar vezi… de multe ori în viață
În loc de-un așa condiment
Chiar simți cum se strecoară hoață
Un pic de… ‚nu-știu-ce’ în piept.

Tu poate că privind ironic
Cu-o mină atotștiutoare
Zâmbești ușor, mefistofelic,
Gândind că toate-s trecătoare.

Așa-i, nu zic că n-ai dreptate!
Acesta-i golul adevăr.
Dar spune-mi tu, dacă se poate:
Ce nu-i în viață… trecător?

O clipă e-n imensitate
Întreagă viața unui om.
De ce n-ar fi eternitate
O clipă de… curat amor?

Nae Popescu (1963)



Wednesday, January 24, 2018

Așteptare



Chiar de-ai trăit intens și azi te simți matur
Nu încerca în van să mă păzești de mine
Atunci când pe un drum ce prinde greu contur
Înaintez iubind, prin hățiș de suspine‎.

Îți simt dorința surdă de-a-mi arăta cumva
Ca viitoru-i hâd și a mușcat din tine
Dar până când ce-aștepți se va-ntâmpla
Am încă dreptul de-a visa că va fi bine.

‎Deci am să zbor mai sus în fiecare zi
Căci lacrima se zvântă mai ușor la soare
Și-am să te chem zburdalnic până ce ai să vii
Ca să-ți aștern tot cerul la picioare‎.

Iar de vei încerca să te ascunzi în nori
Să te prefaci în tunet, care de-acolo vine,
Am să mă deghizez în curcubeu din zori
‎Să-ți colorez astfel cărarea către mine.

Da, ai dreptate, timpul nu o să stea!
Grăbit el se va scurge, peste noi va așterne
Linii adânci pe frunte, omăt pe tâmpla ta,
Răni dar și zâmbet dulce, din amintiri eterne!

Și-atunci când viitorul în fine va sosi
‎Să ne doboare crâncen din sferele înalte
Gândesc că poate totuși, oriunde vom mai fi,
‎Prezentul ce-a trecut le va fi învins toate…


Tuesday, January 16, 2018

Balada mahmurului la ora 7:30


Stau în scaun proțăpit
Ducând doru-a două perne
Am un aer liniștit
Că mi-e lene.

Zgâiesc ochii mari, cât ceapa
Picotesc gata s-adorm
Toată noapte-am dat cu sapa
Și mi-e somn.

Printre fumuri de țigare
Cu-o butelcă m-aș usca
Și-n brațe cu-o pernă mare
M-aș culca.

Dac-ați ști voi cât mă chinui
Când pe spate când pe față
Zău că-mi vine-acum să chiui
Asta-i viață?

Nae Popescu (1963)

Friday, January 5, 2018

Nonsensnațional


Și dacă viața are rost
Cum se cutremur’ plopii
De ce are succes un prost
Și’s păcătoși chiar popii?

Și dacă toate se plătesc
Cum se întorc cocorii
De ce la gropă nu-ți dă rest
Și’s prețuri derizorii?


Și dacă mâine e o zi
Cum este azi o seară
De ce pleci ieri să nu revii
Și’s iar toți duși din țară?

Și de avem mare destin
Cum Herodot o spune
De ce paharul nu e plin
Și’s alte zări mai bune?

Și dacă vrem să ne trezim
Cum imnul ne îndeamnă
De ce visăm doar când dormim
Și alții ne înhamă?

Și dacă totuși vrem un sens
Cum știm că se cuvine
De ce nu știm munci intens
Să ne clădim un nume?

De nu mai vrem să fim români
S-alegem altă soarte -
Daci, vizigoți ori traci creștini…
Să ne unim iar, frate!

Să nu mai dăm capre pe ciori
Ci kurtos pe plăcinte
Nici oiștea’n gard (sau căpriori)
La război înainte!

Hai să ne regăsim cumva
La hore, nunți și’n mall-uri
Că viața chiar e altceva
Decât turme și stoluri!

Să recunoaștem – suntem slabi
Vedem paie oriunde
Om fi noi buni, creștini și albi...
Bârna tot se ascunde!

Așa că, de vrem să răzbim,
Mai bine hai să spunem
De mâine că nu mai dormim...
De mămăligă punem!

Și dacă nu ne-om deștepta
Cum știe doar românul
Mă jur - parol pe steaua mea
Că îmi predau pistolul!




Wednesday, January 3, 2018

Birtologie


Iată c-a mai trecut un post
Fără vreo-nvățătură
Alături înțelept și prost
Visând la mură’n gură…

Între un tofu și-un cartof
De la protest la grevă
Și virtuos și păcătos
Și-au luat-o iar în freză…

Parcă nici n-a trecut un an
De când cu inorogul
Ni s-a dus vestea pe maidan
Că ne-am aprins ca focul…

C-așa e moda la români
În vremuri de restriște
Să otrăvim apa-n fântâni
Și să pârlim te miri ce…

Dar iată a trecut în zbor
Încă un an - îi gata!
A noastră țară și popor
Apucă iar lopata…

Să dea zăpada?... De-o veni...
Că nici asta nu-i sigur!
De mâine fie ce-o mai fi
Românul nu e singur...

De n-are Dumnezeu nu-i bai
Că vin americanii
Aicea pe picior de plai
Mioarele fac banii…

Și dacă nu ați înțeles
Nimic din aste versuri
Probabil nu v-ați recules
Suficient din sensuri…

Mai bine mergeți, descifrați
O țuică pe-nserate
Că deh, românii sunt ca frați
Cu tot ce are grade…


Monday, January 1, 2018

Anul Buburuzei


Moto:
Peste orice munte trece o potecă, deși e posibil să nu fie vizibilă din vale.
Theodore Roethke

Iată că s-a gătat și Anul Albinuței.

Deși nimic nu prevestea asta în prima zi de ianuarie 2017, când am ales zumzetul galben-negru să îmi fie simbol pentru următoarele douăsprezece luni, a fost un an… plin de lecții!

Am anticipat totuși corect partea cu renașterea după o perioadă de hibernare, florile și speranța care m-au însoțit tot anul, în timp ce culorile gâzei s-au îmbinat perfect cu latura profesională a perioadei pe care am așezat-o aseară, frumos împăturită, într-un sertar. Mai spuneam anul trecut pe vremea asta că Albinuța mă fascinează pentru că „este izvor de sănătate și energie, de viață și culoare”, așa că i-am permis să curgă prin mine și să-mi împrumute din abilitatea de a transforma în miere tot ceea ce culeg din jur, și de a dărui acest elixir celor care au nevoie de el – iar „La Izvor” este creația mea favorită din primăvara trecută, mai ales că s-a născut într-un loc și un moment foarte special.

Pe blog am continuat să mă exprim mai ales în versuri, uneori abstract și codificat, cu toate că simt din ce în ce mai limpede și mai accesibil. Am împărtășit Zâmbetul de Dimineață cu toți cei care și-au dorit un pahar de cugetări, versuri și amintiri din anii precedenți.

Profesional am reînceput atât să funcționez cât și să scriu (seria în engleză Manager’s Mirror), într-o formă parțial reinventată, la care mai am însă mult de lucru. Iar de aici a venit și surpriza cea mai mare… pe care aș numi-o curiozitatea redescoperită față de regulile jocului, din perspectiva observatorului independent.

A fost ca și cum aș fi dat timpul înapoi cu un sfert de secol, la primul an de facultate. Pentru că m-am reapucat de învățat, temeinic, cu tot cu emoțiile atașate. Am regăsit fascinația de boboc debusolat dar plin de avânt, alături de iluzia tinereții atoateștiutoare, temperate de data asta de ceva mai multă răbdare și de o doză de teamă sănătoasă față de capcanele (ne)cunoașterii. Am luat cu brio trei examene (cu tot cu patalama!), am ratat termenul de înscriere la un al patrulea (m-a subjugat culmea nehotărârii… știți voi – să ezit, să nu ezit!...) și, în sfârșit, chiar am picat un opțional, din motive de Nepotrivire.

Ce diferență față de studenta pe care o știau colegii cu care m-am revăzut cu drag în vară – După 20 de ani!

Dar nu sunt tristă pentru nimic din ce am reportat, pentru că știu că încă n-au intrat anii în sac și am să le iau din nou de coarne, sper că mai înțelept de data asta. Mă gândesc oricum că nevoia de învățătură este un simptom al crizei de la mijlocul vieții, deci ar trebui să mă țină măcar câțiva ani, având în vedere că mă proiectez cel puțin nonagenară spre apus… și cum Criza este Noua Modă, am de gând să o port ca atare!
Acestea fiind spuse, haideți să vedem în ce an am intrat.

Ei bine, dragii mei prieteni, de astăzi declar oficial deschis… Anul Buburuzei!

Pentru cei care mă cunosc îndeaproape, știu deja că eu și Buburuza suntem prietene de nedespărțit, mașina mea fiind deja botezată ca atare din primăvara lui 2016. Mai mult, încă din 2013 un fost coleg și drag amic care îmi spunea L.B. (de la Lady Boss) m-a rebotezat la despărțire tot L.B., dar ... de la Lady Bug, pentru că a simțit că mi se potrivește.

Între timp am studiat ceva mai temeinic simbolistica gâzei, pentru că mă lovesc de ea peste tot vara în natură și iarna pe tarabele cu talismane norocoase din preajma Anului Nou sau Mărțișorului. Coșarul, porcul, potcoava sau trifoiul cu patru foi nu par a mai avea mare succes la public în zilele noastre, dacă simpatica buburuză nu este și ea prezentă, lipită undeva la loc de cinste pe suprafața de contact cu privirea cumpărătorilor.

Și iată cum am descoperit că această protectoare a grădinilor împotriva dăunătorilor este privită în unele culturi ca simbol al divinității (în engleză numele medieval „Our Lady’s Bird /Bug” s-a prescurtat ulterior în Ladybird / Ladybug) și este considerată purtătoare de noroc și abundență, gardian al plantelor și catalizator al împlinirii viselor și devenirii spirituale. Sună incredibil pentru o ființă atât de delicată, care trăiește doar patru săptămâni! Și totuși se pare că Buburuza le duce fără grijă pe toate, pe spinarea ei roșie cu exact șapte puncte negre, simetric și zâmbitor distribuite.

În folclorul românesc o regăsim sub numele de Gărgăriță și învățăm să fredonăm încă din copilărie: „Gărgăriță-Riță, zboară-n poieniță; unde vei zbura, acolo va fi casa mea!” (cu variații, în funcție de dorințele de zi cu zi…). Cert este că de câte ori o întâlnim, o preluăm cu grijă pe vârful degetelor, ne punem o dorință și apoi îi suflăm delicat sub aripi, să își îndrepte zborul încotro ne va purta destinul. Iar ea ne arată drumul - spre casa pe care o vom construi, spre dragostea care ne așteaptă sau poate doar spre liniște și împăcare cu noi înșine și cu tot ceea ce avem deja.

Oricare dintre cele de mai sus le căutați în 2018, vă doresc din suflet să le găsiți anul acesta!

La Mulți Ani!
BubuGina Popescu