Despre Sufletul Cuvintelor

Blogul pe care ați intrat nu este numai o colecție de păreri personale. Este un exercițiu de căutare a unor răspunsuri neașteptate la întrebări simple. Este un îndemn către fiecare cititor de a mă urma fără instrucțiuni într-un joc nerecomandat minorilor (cel puțin sub 12 ani!): cel al privitului din unghiuri diferite spre noțiuni vechi de când lumea, despre care mulți ar putea crede că s-a spus deja totul.

Este o invitație adresată în egală măsură minții, sufletului și spiritului. Aceea de a percepe, judeca și abia apoi accepta (sau respinge) lucrurile simple din viață, ca și cum le-ați vedea abia acum pentru prima dată. De a trece peste orice definiție învățată sau regulă (scrisă sau ne-) care încearcă să guverneze cum și ce înțelegem din lumea în care trăim.

Este în același timp o provocare pe care v-o adresez, de a atrage și pe alții în jocul acesta, de a răspândi în jur întrebările la care simțiți că ceva vă scapă atunci când dați numai voi înși/evă răspunsuri. Și chiar (de ce nu?), de a continua să întrebați pe alții, chiar după ce credeți că aveți toate răspunsurile. Să nu fiți surprinsi dacă veți constata că varietatea răspunsurilor tinde spre infinit atunci când întrebarea este pusă suficient de generos, iar orice răspuns poartă în sine alte întrebări. Și astfel se deschide o lume întreagă de posibilități.

De ce vă recomand să nu lăsați copiii să intre în acest joc nesupravegheați? Pentru că ar putea deveni periculos dacă este practicat înainte de a stăpâni un sistem de valori bine definit. Sper ca părinții să îmi dea dreptate. Nu este interzis, însă dacă vreți să vă jucați, ar fi bine să vă antrenați și parinții în joc.

Acum, că am lămurit condițiile de intrare, hai să vă dau și o motivație: ce aveți de câștigat din acest joc? Ei bine, nu am să promit nimic, din două motive.

Primul: pentru că dacă este abordat cu pasiune, jocul nu se va sfârși niciodată. Deci nu va exista o linie sub care să calculăm rezultate finale.

Al doilea: câștigul variază pe parcurs în funcție de gradul de implicare al fiecărui jucător, de abilitățile sale înnascute și de vechimea pe "teren". Valoarea sa va crește odată cu trecerea timpului, însă rezultatul nu va putea fi vândut, împrumutat, amanetat sau (din păcate!) lăsat moștenire urmașilor prin testament (v. și blogul lui Peter - Ego Out în acest sens - http://egooutpeters.blogspot.com/2010/12/start.html ). Va putea fi transmis, însă numai dacă va exista disponibilitate și abilitate la primitor. În fine, câștigul nu poate fi afișat ostentativ spre a fi admirat de toată lumea, ca simbol al statutului vostru social. El va fi recunoscut numai de către cei care au acumulat câștiguri similare la rândul lor. Mai mult, orice schimb cu acești oameni va antrena un efect multiplicator. Cu cât răspândiți în jur mai mult din ceea ce ați acumulat, cu atât veți primi mai mult și, în consecință, veți avea din ce în ce mai mult de dăruit.

Pe scurt, nu veți reuși niciodată să țineți într-un seif sub cheie ceea ce veți câștiga în acest joc, însă nici nu veți putea fi vreodată jefuiți de acest câștig.

Am considerat cinstit să vă spun de la început la ce să vă așteptați, ca să vă puteți face o idee dacă merită timpul vostru. Trebuie să mai stiți și că blogul de față nu abordează o temă anume, ci varii subiecte aparent fără legătură între ele. E posibil ca aceleași concluzii să se regăsească în mai multe contexte, după cum e posibil ca în locuri diferite să regăsiți concluzii diferite, aparent la aceeași întrebare. Asta însă nu se datorează decât limitelor propriei percepții și efectului corelat al timpului și experienței.

Înainte să mergem mai departe permiteți-mi să mulțumesc.

Mulțumesc părinților, familiei și prietenilor - pentru că împreună au contribuit la ceea ce sunt(em) astăzi.

Mulțumesc, Peter! În primul rând pentru că m-ai sfătuit să scriu. Și pentru că nu te-ai oprit la asta, dar mi-ai oferit și spatiul potrivit - revista electronică pe care ai editat-o mult timp (info.kappa.ro). Pentru că la început mi-ai aruncat provocarea de a aborda teme interesante, iar mai târziu m-ai lăsat să-mi aleg singură temele. Pentru că ai avut nemăsurata generozitate de a le accepta în forma în care ți le-am propus...

Mulțumesc tuturor celor ce vor vizita acest blog, îi vor dedica o clipă din timpul lor și mă vor ajuta să promovez acest joc al cuvintelor, sensurilor și percepțiilor, astfel încât să amintim tinerei generații că limba română este plină de savoare. Dacă o vom iubi suficient de mult, ne va înfrumuseța cu siguranță viața.

Am să vă las acum să citiți. Sper să vă facă plăcere - cel puțin la fel de mult pe cât mi-a făcut mie să scriu!

Cu drag,
Georgina Popescu